În conştiinţa multor români cuvântul Tiraspol† se asociază invariabil cu personalitatea lui Ilie Ilaşcu†. Cazul său a fost mediatizat intens în presa română. Cuşca† în care a fost judecat Ilie a devenit, pe bună dreptate, un simbol al barbariei, încă posibilă în Europa sfârşitului de mileniu. Să nu uităm însă că, în tumultul anilor '90, au fost mutilate şi nenumărate alte destine. Sute de mii de români transnistreni au fost nevoiţi să aleagă între demnitate şi folos. Dacă mult prea puţini din ei au ales-o pe cea dintâi, nu e vina lor. Şi întrucât această realitate de multe ori scapă opiniei publice româneşti, am hotărât să scriu aceste însemnări.
Timişoara, 1997