lui Daniil Sihastru

Sub ploaie torențială
cu stropi grei alunecând
pe stânca ridată,
sub ploaie șoptită,
deasă, măruntă,
ca iarba de umbrăaleasă,
sub soare dilatat de apus
toamna scheletică, rară
șuieră-n vânt.

Iarna condensată
într-un imens ghețar,
subjugată de frig
statornicește locul,
timp-anotimp
pietrificat sculptat
în alb legămât
și mormânt.

În adâncimea pădurii
necunoscută
rătăcitoare cale
departe de lume
sihastrul serafic
viețuia blând, aspru
printre stânci
lespedea de piatră
încălzind trupul firav,
transparent
ca firul unui izvor curat
pictat pe zid
așezat.

25 august 2014, orele 21, Suceava