Comentarii
Comentarii
Introducere
† Tiraspol, oraş situat pe malul stâng al Nistrului (vezi harta) la circa 70 km de Chişinău şi 100 km de Odesa. 280 mii de locuitori. În 1990, după proclamarea Republicii Transtnistrene (nerecunoscute de ONU), a devenit capitala acesteia.
† Ilie Ilaşcu, Deputat în Parlamentul Republicii Moldova, Preşedinte al Frontului Popular, secţia Tiraspol. Până în 1990, angajat al unui institut de cercetări din Tiraspol. În primele zile ale conflictului armat din vara anului 1992 a fost arestat, torturat şi condamnat la moarte în baza unui dosar a cărui autenticitate a fost repetat contestată de OSCE, Consiliul Europei şi alte organizaţii paneuropene. Din 1992 se află într-o închisoare din localitatea Hlinoaia, în aşteptarea executării sentinţei.
† Procesul lui Ilie Ilascu, care a avut un pronunţat caracter politic, s-a desfăşurat în sala festivă arhiplină a unei uzine din Tiraspol. Pe durata şedinţelor, Ilie era ţinut într-o cuşcă de fier. Ca motiv, se invoca dorinţa autorităţilor separatiste de a proteja integritatea deţinutului în faţa mulţimii, a cărei sentimente antiromâneşti atingeau cote paroxistice.
Şcoala
† Veteranii armatei sovietice erau, în marea lor majoritate, aprigi susţinători ai ideilor comuniste, antiromâneşti şi ai separării Transnistriei faţă de Republica Moldova. Clima caldă, produsele alimentare ieftine şi relativ accesibile au făcut ca, de-a lungul anilor 1945-1980, sute de mii de pensionari de pe tot întinsul U.R.S.S. să-şi aleagă ca loc de trai Moldova. În oraşele din stânga Nistrului, procentul acestora era de-a dreptul impresionant.
† În Basarabia, manifestările de emancipare naţională au luat o amploare deosebită în anii 1988-1989. La început, acestea erau axate pe cererea de repunere în drepturi a drapelului tricolor şi a grafiei latine. (Din 1946, toate materialele tipărite aveau obligaţia de a apărea în grafie rusă.) Mişcarea a întâmpinat o reacţie dură din partea autorităţilor comuniste, sprijinite larg de populaţia rusofonă. La Tiraspol şi în alte localităţi din stânga Nistrului se organizau sistematic mitinguri zgomotoase împotriva ,,latinei'', cu zeci de mii de participanţi.
† Uzina ,,Kirov'' din Tiraspol, producătoare de utilaj greu pentru industria metalurgică, avea, lucru obişnuit în U.R.S.S., capacitatea de a produce armament.
† Până în 1990, la Tiraspol n-a existat nici o şcoală românească.
† Împreună cu trecerea forţată la grafia rusă, autorităţile sovietice au impus înlocuirea termenul limba română cu cel de limba modovenească. Spre deosebire de tricolor şi grafie latină, care au fost în scurt timp acceptate de majoritatea populaţiei româneşti din Basarabia, tabu-ul impus termenilor român, românesc s-a dovedit mult mai persistent.
† Chiar dacă părinţii moldoveni comunicau între ei în română, cu copiii se vorbea, de regulă, ruseşte.
† Pravda, Sovetskaya Rossia, ziare cu pronunţat caracter şovin, au sprijinit activ mişcarea anti-Gorbaciov, iar după 1991, mişcarea pentru refacerea U.R.S.S.
Snegur
† Universitatea Pedagogică din Tiraspol, unica şcoală superioară din stânga Nistrului. Ruşii erau minoritari atât în rândul studenţilor, cât şi al cadrelor didactice, o situaţie unică pentru instituţiile din zonă. Sprijinul acordat mişcării de emancipare naţională din dreapta Nistrului a fost aici considerabil, mai ales în rândul studenţilor, fapt care a provocat o atitudine discriminatorie din partea autorităţilor locale şi ostilitatea populaţiei.
† Mircea Snegur, secretar al comitetului central al P.C.M., a fost promovat în 1989 la funcţia de presedinte al sovietului suprem al R.S.S.M. În momentul critic din august 1989, a acceptat să susţină proiectul de lege care conferea limbii române dreptul de limbă oficială şi revenirea la drapelul tricolor, fapt care i-a atras simpatia universală a moldovenilor. În primele alegeri prezidenţiale de după obţinerea independenţei (noiembrie 1991) a fost ales, fiind unicul candidat, preşedinte al Republicii Moldova. Autorităţile din stânga Nistrului au boicotat alegerile.
† Ca răspuns la proclamarea independenţei de către Republica Moldova, în stânga Nistrului a fost înfiinţată o organizaţie statală numită Republica Moldovenească Transnistreană, cu capitala la Tiraspol. Ca imn şi drapel au fost alese, respectiv, imnul şi drapelul fostei Republici Sovietice Socialiste Moldovenesti.
† În lipsa unui cadru organizatoric adecvat, cetăţenii care doreau să participe la vot erau îndemnaţi să se adreseze la oricare din cele câteva secţii de votare deschise în localităţile din stânga Nistrului, dintre care două la Tiraspol.
† Este vorba de unirea cu România.
† Ideea reunificării Basarabiei cu România, puternic vehiculată în anii 1990-1991, a pierdut progresiv din popularitate după obţinerea independenţei. Tactica greşită a Frontului Popular, pe atunci reprezentantul unic şi atotcuprinzător al mişcării de eliberare naţională, era adesea invocată ca principala cauză a fenomenului. Ca punct de acuzare servea şi faptul că, după părerea unora, Transnistria nu intra în chiar toate calculele referitoare la unire.
† Radioul prin cablu cu două programe fixe, unul local şi altul de la Moscova, a supravieţuit scimbărilor politice survenite în 1991, atât în dreapta cât şi în stânga Nistrului. Reţeaua locală de radio a fost exploatată cu maximă eficienţă în scopul propagandei separatiste şi antiromâneşti.
† Suprasolicitat în timpul războiului împotriva Germaniei hitleriste, invectivul fascist a căpătat conotaţii noi în tradiţia sovietică, fără însă a pierde din intensitate. Astfel, putea fi numit fascist un tată care, beat fiind, îşi maltrata copiii, un şef pentru care planul de producţie era mai important ca sănătatea subalternilor, etc. Margaret Thatcher, celebra ,,doamnă de fier'' a Marii Britanii, a fost învrednicită cu titlul de fascist cu fustă. În toiul luptei pentru separare de Chişinău, în arsenalul propagandistic al Tiraspolului a fost introdusă sintagma fascişti români.
† Ideea de identitate etnică a moldovenilor cu românii nu are suport popular în Transnistria.
† Horoşo? (rus.), Bine?
† În Transnistria, Mircea Snegur a obţinut voturile a peste 98 la sută din alegătorii votanti. Majoritatea covârşitoare a populaţei a ignorat apelul Chişinăului de a se prezenta la vot.
David
† Procentul de moldoveni printre medicii de la Tiraspol era foarte mare, comparativ cu alte profesii. Atitudinea lor faţă de mişcarea naţională a fost una reţinută, nu şi indiferentă.
† David este un nume care, în fosta U.R.S.S., nu lăsa nici o îndoială asupra apartenenţei etnice a purtătorului său.
† Donaţiile voluntare de sânge în U.R.S.S. aveau loc în cadrul unor campanii bine organizate. Pe lângă necesităţile medicale imediate, se invocau şi cele militare. Persoanele tinere care se eschivau de la donaţii erau privite cu suspiciune. De cele mai multe ori, unica motivaţie a donatorilor o constituiau cele 2-3 zile libere, care puteau fi adăugate la concediul de odihnă.
† Donatorilor voluntari li se oferea un tichet de masă care putea fi valorificat doar la cantina arondată.
† Mircea Druc, prim ministru al guvernului de la Chişinău în anii 1990-1991.
† Alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 1992.
† Comunitatea Statelor Independente (CSI), alianţă creată în urma destrămării U.R.S.S., la care au aderat toate fostele republici sovietice cu excepţia statelor baltice.
† Nursultan Nazarbaiev, preşedinte al Kazakhstanului, una din ţările CSI.
† Este vorba de Uniunea Sovietică.
Ceauşu
† Nistrul marchează o schimbare bruscă a reliefului: malul drept e deluros, cel stâng reprezintă o câmpie întinsă. Pentru a ajunge în Pădurea Chiţcanilor, loc preferat de odihnă al tiraspolenilor, se trecea podul pe malul drept.
† Garda Transnistreană, formaţiune paramilitară supusă autorităţilor separatiste. Detaşamentele acesteia erau recrutate, în principal, din muncitori.
† Studenţii Universităţii din Tiraspol erau ţinta unor provocări permanente din partea autorităţilor (vezi una din notele anterioare).
Războiul
† În eventualitatea unui atac din partea Chişinăului, în jurul Tiraspolului au fost create câteva centuri de siguranţă, cu posturi permanente şi câmpuri minate, care pătrundeau adânc pe malul drept.
† Infrastructura armatei a 14-a a Federaţiei Ruse (poligoane, cazărmi, depozite) a servit ca bază de antrenament şi sursă de armament pentru formaţiunile militare ale Tiraspolului.
† Pe durata conflictului armat, staţia de cale ferată Tiraspol a fost închisă traficului de călători din raţiuni de securitate.
† Bombardarea Tighinei i-a determinat pe mulţi Tiraspoleni să-şi evacueze copiii în Ucraina şi Rusia. Iminenţa unui atac asupra Tiraspolului era intens vehiculată de mediile propagandistice.
† Manevra era necesară pentru a ocoli zona de conflict, în care podurile peste Nistru au fost fie minate, fie distruse (vezi harta).
† Mişcarea Pro Basarabia şi Bucovina a organizat, cu sprijinul guvernului român, transportul şi cazarea copiilor români transnistreni în câteva oraşe din România. Copiii s-au întors acasă în august 1992, după încheierea armistiţiului.
† Deva, în ruseşte înseamnă fecioară.
† Tighina, al doilea oraş ca importanţă din zona de influenţă a regimului de la Tiraspol. Situată pe malul drept, la circa 10 km de Tiraspol, Tighina a fost ţinta unui atac fulger al armatei moldovene în primele ore ale conflictului. Retragerea s-a datorat unori erori tactice grave şi indeciziei conducerii de la Chişinău.
† În U.R.S.S., fiecare oraş sau comună avea câte un monument ridicat în cinstea ostaşilor sovietici căzuţi în cel de-al doilea război mondial. Teza despre continuitatea luptei împotriva ,,cotropitorilor'', atunci nemţi, acum români, servea ca instrument propagandistic foarte eficient.
† Intervenţele directe ale armatei a 14-a în conflictul dintre Chişinău şi Tiraspol au fost, totuşi, rare. Mult mai important a fost sprijinul logistic acordat separatiştilor transnistreni.
† Pobeda! (rus.), Victorie!
Acum, încotro?
† În timpul războiului de pe Nistru, atât Chişinăul cât şi Tiraspolul au mobilizat masiv tineri alogeni, motivând prin faptul că conflictul ,,nu purta caracter etnic'', teză susţinută vehement de ambele părţi.
† În U.R.S.S., angajaţii serviciilor de personal erau recrutaţi, în special, din cadre ale securităţii, practică preluată şi de regimul comunist din România.
Marcu, Mocanu şi Udrea
† Înfrângerea militară din vara anului 1992 a condus la pierderea controlului Chişinăului asupra tuturor instituţiilor din zona aservită Tiraspolului. Un număr de profesori şi studenţi ai Universităţii au refuzat să se conformeze ordinelor noilor autorităţi. Din inţiativa lor, la Chişinău a fost deschisă, cu titlu provizoriu, o Universitate din Tiraspol cu sediul la Chişinău, care oferea cămin cadrelor didactice.
† În pofida unui număr însemnat de persoane strămutate, compus în special din familiile voluntarilor transnistreni care au luptat împotriva armatei separatiste, Chişinăul nu le-a recunoscut nici o dată acestora statutul de refugiaţi.
Manifestul partidului optimist
† Neacordarea de către Chişinău a statutului de limbă oficială pentru limba rusă a servit ca pretext pentru blocarea mai multor iniţiative de reintegrare a Transnistriei în Republica Moldova. Problema datează din 1989, când limbii române i-a fost conferit acest statut.
† Organizatia pentru Securitate si Cooperare în Europa era unicul corp internaţional care avea contact cu regimul din Transnistria. Acest fapt a facilitat acceptarea de către Tiraspol a prezenţei OSCE la tratativele cu Chişinăul.
† Sintagma societate plurietnică este invocată stăruitor de rusofoni ca notă determinantă a tipului de societate existent în Republica Moldova.
† Urmând exemplul Federaţiei Ruse, liderii de la Chişinău au iniţiat organizarea unei mişcări sociale numite Casa noastră Republica Moldova, care însă nu a supravieţuit destrămării blocului Snegur - Partidul Agrarian.
† Problema acordării necondiţionate a cetăţeniei pentru rusofonii stabiliţi în fostele republici sovietice a rămas actuală doar în statele baltice. Astfel, toate persoanele cu domiciliul stabil în Republica Moldova la data proclamării independenţei (august 1991) au obţinut automat cetăţenia moldoveană.
† Şedinţele parlamentului de la Chişinău se ţin în două limbi, română şi rusă.
† Alexandru Lebed, general rus, a preluat, după conflictul din 1992, conducerea armatei a 14-a a Rusiei staţionată pe teritoriul din stânga Nistrului (vezi notele anterioare 1, 2). S-a remarcat printr-o retorică şovină deosebit de dură. Astfel, într-un interviu televizat, şi-a exprimat dorinţa de a-l ,,spânzura pe Snegur de primul copac''.
† Guvernarea Partidului Agrarian, (1994-1998), s-a caracterizat printr-o revenire parţială a societăţii moldovene la modelul existent până în 1991.
† Azerbaijanul a aderat la CSI după ce presedintele său, un critic vehement al politicii Moscovei, a fost forţat să se refugieze în străinătate. În cazul Georgiei, acesta a fost pur şi simplu lichidat fizic. Dependenţa cvasitotală a Ucrainei de resursele energetice ruseşti nu a permis acesteia o politică cu adevărat independentă.
† Ca urmare a eşecului puciului anti-Gorbaciov din august 1991, Partidul Comunist a pierdut puterea politică, iar U.R.S.S. a încetat să mai existe. Martorii acelor evenimente nu vor uita nici o dată figura încăpăţânată a lui Boris Ielţin adresând un discurs anticomunist unei mulţimi de câteva sute de moscoviţi indecişi, de pe turela unui tanc. În scurt timp, Ielţin a preluat conducerea Rusiei.