1991. Snegur

- Nu vă supăraţi, aveţi un ceas? Aşteptaţi demult?

La staţia de troleibus din preajma Universităţii, câţiva cetăţeni zgribuliţi de frig, trăgând din când în când cu ochiul la ceea ce se petrecea în faţa corpului central. Ochii somnoroşi desluşeau câteva zeci de tineri care-şi mişcau vioi picioarele, răspunzând ritmului unei melodii de dans. Troleibuzul se apropia ca o focă uriaşă, mugind scurt şi trosnind din încheieturi. Ajuns în staţie, fosăi împăcat şi îşi deschise uşile valurilor muzicii săltăreţe. Cei intraţi fură imediat asaltaţi de întrebări: ,,Ce se întâmplă, tovarăşi? Fac miting? Vor merge la primărie?''

- Staţi liniştiţi. Astăzi îl aleg pe Snegur preşedinte.

Aşadar, în dimineaţa zilei de duminică, 8 noiembrie, liniştea suverană a urbei de pe malul stâng al Nistrului a fost deranjată în modul cel mai neruşinat. Proaspătul stat independent, recunoscut de Bucureşti, Moscova şi întreaga comunitate internaţională, însă nerecunoscut de Tiraspol, Republica Moldova îşi alegea primul preşedinte. Cu acest prilej, la Tiraspol au fost deschise două secţii de votare, ambele în incinta Universităţii. Pe listă era înscris un singur candidat...

Tinerii dansau neîntrerupt, fără a-i scăpa însă din ochi pe cei câţiva separatişti care, de vreo două ore, tot încercau să se strecoare în clădire. În clipele de primejdie, dansatorii se regrupau imediat, formând un cerc în jurul oaspeţilor nepoftiţi. Aceştia îşi agitau steagul roşu, strigau slogane şi încercau să poarte tratative cu studenţii, privind cu duşmănie în feţele rumene şi nepăsătoare. Până la urmă, se retrâgeau. În scurt timp, scenariul se repeta.

Cei din echipa de susţinere a alegerilor erau mulţumiţi: studenţii cu hora lor picau cât se poate de bine, chiar dacă n-au fost prevăzuţi în program. Afluxul alegătorilor depăşea orice aşteptări. Se fuma de zor şi se purtau discuţii politice.

,,Personal, nu am nimic împotriva lui Snegur, dar, zău, n-ar fi stricat să fi avut un al doilea candidat. Ştiţi, normele democratice...''

,,Se vorbeşte mult despre unire. Eu zic, guri sparte ce sunteţi! I-aţi speriat cu trăncăneala voastră pe ruşi, acuma uite la ce-am ajuns...''

,,Sunt întru totul de acord cu dumneavoastră. E-hei, dacă eram mai deştepţi, acum aveam să ne unim cu Transnistrie cu tot...''

,,Cât am fost în Uniune, duceam vinul la Moscova şi-l dădeam cu o rublă litrul. Iar usturoiul se vindea bine la Odesa. Da' acuma, ce să mai vorbim, peste tot numai vămi...''

În cabinetul decanului facultăţii de matematică, câţiva domni tăcuţi, ascultând la radio ştirile locale. O voce monotonă de bărbat aducea la cunoştinţa tiraspolenilor ultimele hotărâri luate la adunările muncitoreşti. Apoi microfonul i-a fost oferit unei femei tinere, în cadrul rubricii ,,Opinie personală''. Un pic emoţionată, aceasta declară din capul locului că nu a văzut un român în viaţa ei, dar ştie din spusele părinţilor, care au apucat războiul, că românii au fost una cu fasciştii. ,,Mama mea e moldoveancă, tata ucrainean. De când mă ştiu, am vorbit ruseşte. Şi copilul meu, care degrabă va spune primele cuvinte, tot ruseşte va vorbi. Pământul acesta e al nostru şi noi nu vrem aici români.''

Ultimele cuvinte i-au fost înăbuşite de uşa care se deschise cu zgomot. În cabinet îşi făcu apariţia o muieruşcă dezinvoltă de la radioul din Chişinău. În urma ei păşea legănat un tânăr slab, cu faţa palidă şi un zâmbet şiret abia schiţat pe buze. Tehnicianul, ni s-a lămurit. La nevoie servea şi ca traducător (doamna jurnalistă nu ştia româneşte). ,,Vă rog să ne lăsaţi aici singuri,'' ordonă doamna, înşfăcă telefonul şi începu să formeze un număr. Văzând feţele înmărmurite ale celor prezenţi, şi-a înmuiat puţin tonul: ,,Dar vă rog! Avem de transmis ceva la sediu. Haraşo?'' Decanul şi ceilalţi ieşiră unul câte unul. Uşa se închise. ,,Nu e foarte politicos,'' făcu cineva. ,,Dar e ruseşte,'' îi răspunse altul. Toţi au râs. Aparenţele au fost salvate.

În secţia de votare, domnul de la literele U-Z făcea exces de zel:

- Dacă votaţi ,,pentru'', puneţi buletinul de vot în urnă aşa cum este. Dacă votaţi ,,împotrivă'', tăiaţi numele cu numărul 1.

Buimăcit de atâta informaţie, omul semna de primire, apoi încremenea cu buletinul în mână, neştiind încotro s-o apuce. ,,Ce ai cu ei, Dumitraşcule?'' râdeau colegii. De masă se apropia următorul alegător.

- Aveţi aici un buletin de vot. Dacă votaţi ,,pentru''...

- Pentru, pentru votez, altfel de ce-aş mai fi venit aici? Apoi exclamă patetic, arătând că vrea să fie auzit de toată lumea: Numai Snegur ne poate scăpa de români, să ştiţi!

Spre seară, rămaşi singuri în secţie, membrii comisiei contemplau cu satisfacţie urnele obeze, în aşteptarea momentului, când aveau să le spintece burţile pline cu voturi ,,pentru''. Cuprins de gânduri, am ieşit afară şi m-am îndreptat spre chei. Vântul gonea nişte hârtii căzute dintr-o ladă de gunoi răsturnată. Hârtiile se învârteau zăpăcite în jurul felinarelor. O ceaţă deasă plutea deasupra râului. M-am sprijinit de parapet, încercând să desluşesc ceva dincolo. Celălalt mal era cuprins de întuneric...