Am zărit
din pragul timpului
o insulă albă,
protectoare
ca o hartă
căzută din soare,
o palmă mai mare
răsfrântă, bătută
cu stelele căzătoare.

Visul m-a purtat într-acolo
pe aripa lui
legănându-mă
ca-ntr-un balansoar de vânt.
Am îmbrățișat țărmul
ondulat,
cu marea valsând larg
în pas de flux-reflux
a sarbătoare navigând
spre o lume incertă,
nisipoasă, mișcătoare
adormirea uitată,
învăluită în alge
suspinând.

14 noiembrie , 2014, orele 21, Timișoara