Nu surpaţi malul ars
al Dunării Moesice
cu alunecări neprevăzute
Nu întrerupeţi firul luminii
desfăşurat vremelnic pe ape
ca o permanentă veghe
a bucuriei albe
Nu aruncaţi cu pietre
în apele limpezi
ca puritatea gândului de copil
spre a nu vă schimonosi chipul
şi pentru a nu trezi vârtejul
din adâncul apelor
cu spargere surdă la ţărm
Lăsaţi lumina topită
pe vârfuri de arbori
ca focuri aprinse-n uitare
Lumina luminând cărări pierdute
desfăşuraţi-o de la rădăcini
şi n-o ascundeţi între palme
Nu striviţi ofranda soarelui
cu perdele grele la geam
topiţi-vă-n lumină
ca Pasărea Phoenix
veţi străluci astral