N-am scris niciodată
sub povara dimineţii
descărcată în trup
ca o trezire forţată.
Mă doare cântecul matinal
mă doare orice înmugurire...
Rotundul lacrimii
spart la marginea ochiului
îmi sângerează ziua
atât de dorită şi nesupusă.
Alburie ca niciodată
zarea mă cheamă în largul ei.
Nu sunt decât o boare
de primăvară moldavă
purtată de vânt printre tei...