Clopotul lui Ștefan
Sculptorului Ștefan Călărășanu
Făuritor de lume stelară,
sculpturi de aer, ușoare
în zbor spre catedralele cerului
spre soare, spre lumea cea mare
învelit în nor alb, artistul
departe, veghind veșnicia,
așteaptă.
Clopotul lui Ștefan,
înegurat, amuțit
greu cât un templu
înzidit pe două trepte cilindrice
ca într-un amfiteatru roman,
rugător te cheamă să atingi
cu fruntea-ți rece, trecătorule
piatra înfierbantată de dor,
aneuitare, privirea rătăcind
prea departe în amintirile salbe:
Neauzită-i tăcerea imensă,
adâncă cât noaptea neclară
temător abisală!
Înaltă cât biserica albă și zveltă
umbra rotundă de clopot
apare în zori-ziuă pe rouă
măsurând cu lumina, veșnicia.
Din piatră zămislit, gravat
înconjurat de un pat de verdeață
pled si pernă de ceață,
cu rădăcini ascunse, murmurând
semne de viață dormind veghea
așteaptă statornicit
cu veșnicia incizată în timp,
artistul:
Braț la braț cu lumina
pasărea văzduhului
pe aripă, nemurirea poartă
albăstrie sub clopot de viață,
sus, animând veșnicia.
Și acum, atunci pe pământ
de ce un gard de fier forjat
cu sulițe scurte spre cer,
reci săgeți din metal dur
negru, decorativ noptatec,
înconjoară clopotul lui Ștefan
ca o horă funebră
în Piața Traian, eterna
machetă de ceară.
Doare săgetarea de fier
doare lumina absorbită de clopot,
cicoarea albăstrindu-se fragil
alină rana deloc trecătoare și vie
printre săgețile de fier ivoriu
înainte de timp.
De sub clopot curge doinind
alburie veșnicia
odată cu plânsetul lumii întregi.
Umbra clopotului răsfrântă
pe ecranul zidurilor vechi,
pe fața palidă a bisericii albe
ca un film D3 în Piața Traian,
fără statui, cu istorie și pavaj gri,
orbește trecătorul ochind în timp
cu săgeata privirii întunecatul apus
de noapte prescris
lângă boltă căzând.
Artistul poartă ovoidal umbra
clopotului întemeinicit
ca o facere în- singurătate
spre o lume, alta, tainic-necunoscută
împovărat îmbrățișat cu umbra
artistul nu moare:
Din veșnicia încoronată
curge vâscos lumina clară
cerul, pământul, focul albastru,
nemurirea în Artă.
19 septembrie, 2014, orele 17, Timișoara