M-am întâlnit cu noaptea
în stația de tramvai,
șerpuitoare, misterioasă
mă-nvăluia, o vedeam.

Temătoare, am plecat,
dureros am lăsat-o
rănită printre șine,
diformă, agonică, ca o perdea
sfâșiată de vânturi
agățată de întuneric,
târându-se,
Ziceam:
niciodată nu mor
în stația de tramvai
noaptea până la ziua
cea lungă împletită-n
lumină de soare
să mor.

7 noiembrie 2014, orele 21, Timișoara