Noapte ivorie
cazi peste lume
cu întuneric sclipitor
orbindu-mă.
Noapte ivorie
unduieşti metalic
somnul, visarea
uitarea.
Mă subjugă imensitatea ta
misterul
puterea de a fi
tainică
adâncă
solitară.
În negura măreţiei tale
sunt doar o frântură de lună
devorată de stele.
Sunt scheletul trupului tău
desfrunzit de lumină.