Femeie necunoscută
slabă, arsă
în maieu alb-gri
sâni atârnați
ca două frunze ofilite
își caută cu disperare
anesomn
prietena
strigând: Maria!
în crucea de foc a soarelui.

Lângă mine agitată,
mă-ntreabă
dacă sunt pocăită.
De ce oare?
Zice ea,
femeia necunoscută
plăpândă, slabă,
arsă de soare:
văzutu-m-a mereu
pe aceeași bancă albă
„scriind scrisori în țări străine”,
desenând în fapt viețuirea,
timpul, duminica ce vine.

Femeia desculț, gârbovită,
tușind a sfârșit lângă biserică
pe o bancă albă strigă:
Maria!
în crucea de foc a soarelui.

Duminica 20 iulie, orele 15, Timișoara