Ai aripi de plumb
uşoare, imateriale.
Mă oboseşte plăcut
iubirea ta
nedefinită, atemporală
atât de presupusă
şi necesară.
Mă amăgesc cu înserarea
cu norii prea-cereşti
în această toamnă de vară.
Mi-e dor de neatingerea ta
de timpul tău
de urma ta...