Privire strălucindă.
Culori calde, ziua
creşte în puteri
ca apele tulburate.
Vântul alb
ondulează surâsul
coloană vie.
N-ajung,
dar cresc, copil fiind
mă-nalţ
cu sentimentul pur
spre piramidele albastre
munţi pietrificaţi
de aşteptare dură.
De vreme prea bună
în fiecare zi
cresc alte tulpini.
Toate au loc şi lumină.
Rădăcinile se prelungesc
în adânc
împletindu-se cu altele.
Ochii n-au loc să culeagă
culorile lumii.
Ochii n-ajung să adoarmă...