Ochiul cu cearcăn adânc
ca marea
joacă lumina privirii
spre zare.
Se coace iarba
ca sângele.
Verdele îşi pierde fără regret
culoarea pură
ca-ntr-un anotimp imposibil.
Ochiul cu cearcăn adânc
priveghează colina
nimb al pământului...
Lumina divină, acolo se zbate
îşi face-n adânc
un tainic lăcaş.
Aş vrea să te fur
lumină bună
să stau în arest
pentru păcat.