Venea lumina către mine
ca un râu era
un semn bun pentru restul nopţii.
Cu tălpile fierbinţi
din întuneric am smuls clipa
aşezând-o ca o ofrandă
pe dâra de lumină
(rostogolindu-se nu ştiu unde anume).
Am adormit la marginea acestui râu
plutitor cu clipele navigând în gol...
Somnul era suspendat
în scheletul unui vis demult încheiat.
Viaţa se legănă în vânt
ca o boare, se risipea
atingând plânsetul lumii întregi.