Mi-e ochiul ca o lunecare de lumină şi mă loveşte în obraz aroma de pădure cad peste flori şi mă lovesc de stele adorm cu cerul anotimpului spre ele. Pleoapa de flori încoronată opreşte clipa şi mă ascund în umbra ei îmi ocroteşte visul cetatea înserării eu îţi surâd cu rouă fereastră spre castel...