Am zărit din pragul timpului o insulă albă, protectoare ca o hartă căzută din soare, o palmă mai mare răsfrântă, bătută cu stelele căzătoare. Visul m-a purtat într-acolo pe aripa lui legănându-mă ca-ntr-un balansoar de vânt. Am îmbrățișat țărmul ondulat, cu marea valsând larg în pas de flux-reflux a sarbătoare navigând spre o lume incertă, nisipoasă, mișcătoare adormirea uitată, învăluită în alge suspinând.