Nu surpaţi malul ars al Dunării Moesice cu alunecări neprevăzute Nu întrerupeţi firul luminii desfăşurat vremelnic pe ape ca o permanentă veghe a bucuriei albe Nu aruncaţi cu pietre în apele limpezi ca puritatea gândului de copil spre a nu vă schimonosi chipul şi pentru a nu trezi vârtejul din adâncul apelor cu spargere surdă la ţărm Lăsaţi lumina topită pe vârfuri de arbori ca focuri aprinse-n uitare Lumina luminând cărări pierdute desfăşuraţi-o de la rădăcini şi n-o ascundeţi între palme Nu striviţi ofranda soarelui cu perdele grele la geam topiţi-vă-n lumină ca Pasărea Phoenix veţi străluci astral