N-am scris niciodată sub povara dimineţii descărcată în trup ca o trezire forţată. Mă doare cântecul matinal mă doare orice înmugurire... Rotundul lacrimii spart la marginea ochiului îmi sângerează ziua atât de dorită şi nesupusă. Alburie ca niciodată zarea mă cheamă în largul ei. Nu sunt decât o boare de primăvară moldavă purtată de vânt printre tei...