M-am întâlnit cu întunericul în oras, dincolo de Bega prudentă, nu am traversat pe linia de tramvai „a moarte” lăsând noaptea șerpuitoare să cadă între șine bolborosind. Temătoare am fugit pe firul dimineții spre lumina în snopi legată la prevaz, fereastrele albastre împlântate în cer surâzând. Alergam nocturn înspre viață cu dimineața în brațe, umedă, răcoroasă către infinitul curbat de atâta așteptare încremenind umbra ca-ntr-un peisaj de Chirico.