Văd clar urme de ploaie pe fereastra nu tocmai transparentă ca și cum o vietate fragilă s-ar fi târât ușor pe o suprafață moale de cenușă, poate. Lumina de seară se cuibărește și ea pe această urmă de strop sclipind din loc în loc. Miracol: se naște o stea ! În mersul trenului , departe, pe linia de sus un orizont presupus, înecat în fum și ceață bătrân, se culcă timpul cu o stea stinsă în brațe.