M-am întâlnit cu noaptea în stația de tramvai, șerpuitoare, misterioasă mă-nvăluia, o vedeam. Temătoare, am plecat, dureros am lăsat-o rănită printre șine, diformă, agonică, ca o perdea sfâșiată de vânturi agățată de întuneric, târându-se, Ziceam: niciodată nu mor în stația de tramvai noaptea până la ziua cea lungă împletită-n lumină de soare să mor.