Noapte ivorie cazi peste lume cu întuneric sclipitor orbindu-mă. Noapte ivorie unduieşti metalic somnul, visarea uitarea. Mă subjugă imensitatea ta misterul puterea de a fi tainică adâncă solitară. În negura măreţiei tale sunt doar o frântură de lună devorată de stele. Sunt scheletul trupului tău desfrunzit de lumină.