Mergeam în vis prin văi căptușite cu iarbă moale pe vârful degetelor poticnindu-mă în palme. Calc fără să vreau pe portretele de alge moi, verzi, tremurătoare mângâiate de ape curgătoare. Tresar, e chipul meu sub tălpi, șoptindu-mi sfios: „eu sunt tu, m-ai uitat”? Mă aplec, văd lacuri, insule mici în formă de portret: sunt eu printre alge sub ape, la țărm, poposind mă strivesc, mă aud.