Tânăr filigranat, pierdut în hățișul lumii urbane îmi datorezi un poem despre arta teatrală, despre pantonimă. Făuritor de măști regale din hârtie sau din carton, din pulbere de aer modelate măști surâzătoare însoțesc plânsetul meu. Tânăr filigranat, pierdut în orizontul câmpiei albastre îmi datorezi zorii niciodată iviți, apusul de soare desenat vag abandonat, în laviu. Îmi datorezi un poem despre lumina neclară, durată impură și pură despre culoarea exaltată, cea care nu moare. Aruncate nemilos pe gratiile ușii, verde, alb și cioburi de vreme în-semnele de rană jelesc la ușa unui atelier de artist Orb, înecat în culoare tânăr filigranat, pierdut în a plângerii vale îmi datorezi cheia de aur aruncată în mare.