M-am trezit cu inima în minte întrebând-o: inimă mă mai vrei pictor de vise, făuritor de imagini cuvinte colorate, aprinse? M-am trezit cu inima în minte îngândurată, gingaș întrebând-o: inimă, mă vei părăsi vreodată cu timpul măsurat de somn și trezire ? Mai ai timp de așteptare să mă-ntorc din zare odată cu boarea să mor ? Inima la braț cu timpul nu-mi răspundea dar mă asculta ușor pleca, tristă spre drumul alb de catifea se îndepărta agale în zare murmurând viața. Inima și trupul împreună cu răsăritul lunii călătoresc noaptea departe părăsind timpul rece, inima obosită la marginea lumii odihnind, întreabă: stăpâna mea a venit?