Privire strălucindă. Culori calde, ziua creşte în puteri ca apele tulburate. Vântul alb ondulează surâsul coloană vie. N-ajung, dar cresc, copil fiind mă-nalţ cu sentimentul pur spre piramidele albastre munţi pietrificaţi de aşteptare dură. De vreme prea bună în fiecare zi cresc alte tulpini. Toate au loc şi lumină. Rădăcinile se prelungesc în adânc împletindu-se cu altele. Ochii n-au loc să culeagă culorile lumii. Ochii n-ajung să adoarmă...