Ochiul cu cearcăn adânc ca marea joacă lumina privirii spre zare. Se coace iarba ca sângele. Verdele îşi pierde fără regret culoarea pură ca-ntr-un anotimp imposibil. Ochiul cu cearcăn adânc priveghează colina nimb al pământului... Lumina divină, acolo se zbate îşi face-n adânc un tainic lăcaş. Aş vrea să te fur lumină bună să stau în arest pentru păcat.