Venea lumina către mine ca un râu era un semn bun pentru restul nopţii. Cu tălpile fierbinţi din întuneric am smuls clipa aşezând-o ca o ofrandă pe dâra de lumină (rostogolindu-se nu ştiu unde anume). Am adormit la marginea acestui râu plutitor cu clipele navigând în gol... Somnul era suspendat în scheletul unui vis demult încheiat. Viaţa se legănă în vânt ca o boare, se risipea atingând plânsetul lumii întregi.