Spre muzeul imaginar

Culoarea vie transparentă curge ca un izvor clar mângâind stânca la vale suspinând. Cu harta iubirii incizată în palme aleargă artistul spre lumea creației la porțile timpului vest sau est spre muzeul imaginar, strigând: ZidArta sunt aici. Părăsind veacul în noaptea eternă viața pictată alburiu așteaptă în fața mu-zeului pe șevaletul de aur. Surâzând , artistul răsfrânge privirea spre bolta sixtină lăcrimând veșnicia.