A sosit corespondența în decorul scenografic din fața ușii cu gratii, atelier de artist închis cu zăbrele de umbre târzii. Imaginez fantome de lilieci purtând în ciocuri amare plicuri devastatoare despre timpul unui artist. Uimit, citind rând cu rând în oglinda piezișă tăieturile subțiri de pe frunte, sângeroase, urmele de plâns pe obraz, vene subțiri, transparente, tremură gândul că va fi condamnat în-scris la singurătate anonimat, prea mult nesomn și vis interzis semnat. Artistul se-ntunecă devreme, apus cu răvașul adus de timp între gheare de lilieci în în palme brăzdate, deschis Monologhează blând, șoptit a mirare, aplecat temător întrebându-se: -de la cine oare, de ce scrisoarea arsă de timp întunecă fața, orbindu-l cu foc și pară, cu cerneală violet, cu grele cuvinte ghiulele pe piept, apăsat pe nedrept ? Artistul îndură prescris incizia pe inimă, crestată. Cu pana ascuțită ca un cui, înțeapă timpul vâscos amestecat din cenușă și foc. Stinsă, durerea transpare în chip de Pasăre Phoenix înalt renăscând liliecii, zburând mai jos sub pamânt, ei, poartă corespondența din cenușa de vis între două lumi de artist uitat în manuscris.